La mama mă inspiră multe lucruri, însă ce mă uimește de fiecare dată la ea este felul cum se descurcă în viață în pofida greutăților.
Nu își uită originile rome și este empatică. Ea a făcut școala la maturitate fiindcă bunica mea nu a lăsat-o, dar încearcă să îi ajute pe copiii de etnie să nu pățească la fel. Am văzut cum a lucrat 3 luni fără să își primească banii de la un centru pentru copii al primăriei, primind doar satisfacția că acei copilași evoluează și nu se lasă de școală.
A fost vânzătoare de flori, apoi asistent educațional. A avut grijă să spargă stereotipurile din viața mea, fără să îmi nege identitatea.
În continuare, o prezint pe mama printr-un dialog onest.
Cum este să fii femeie Roma?
Bine, uneori. Este greu să reușești că femeie Roma. Trebuie să muncești de zece ori mai mult din cauza sexismului și rasismului. Aș putea să-mi reneg etnia, însă nu vreau.
Crezi că viața ta ar fi fost altfel dacă nu erai de etnie Roma?
Da, mai ușor, dar nu-mi pare rău că sunt de etnie. La Centrul „Curaj” am lucrat 3 luni fără să ne plătească, în 2019. După cele 3 luni, ni s-a zis : „Voi, nu meritați decât femeie de serviciu”. Acesta a fost un caz de rasism.
După ce ai văzut că nu te plătesc în prima lună, ai continuat să lucrezi la centrul de la școala 136. Și în general faci multă muncă voluntară. Eu am înțeles din asta că satisfacția de a îi ajuta pe copii depășește orice recompensă financiară. Detaliază te rog cum și de ce ai ales să depui atâtea eforturi pe bază de voluntariat.
Este în firea romilor să ne ajutăm, nu ne lăsăm la greu. Este menirea noastră. Oamenii au nevoie de ajutor, iar eu îi ajut cu ce pot: haine, sfaturi, mâncare, cereri (pentru că unii nu știu să scrie).
Ce părere ai de implicarea autorităților, a sistemului din România când vine vorba de ajutorul pentru copii vulnerabili?
Una proastă. Nu se implică deloc.
Cum ai trecut peste ciocnirile cu autoritățile? Ce te face să îți menții optimismul?
Greu am trecut peste pentru că indiferența doare, spre exemplu: când s a închis afterschool-ul deschis de primărie, copiii au trimis scrisori către primar, însă nu l-a interesat. Nu-i interesează de copii. Gândul care mă face să-mi mențin optimismul este că într-o zi voi reuși să am propriul afterschool și că voi putea să îmi ajut comunitatea.
Ce apreciezi cel mai mult la cultura ta?
Muzica, tradițiile, dansul și limba.
Ce ai schimba la practicile din cultura romă?
Mersul la școală, căsătoria prematură/forțată. Traficul de carne vie, practic.
Cât de greu a fost să renunți la anumite obiceiuri?
Deloc. Educația este importantă. A fost o piedică pentru mine pentru că eu nu am terminat școala la timpul ei. Am vrut să le ofer altă șansă copiilor mei.
De ce ai ales să lucrezi cu copii?
Sunt făcută pentru asta. Este meseria mea. Am crescut cinci frați de când aveam 5 ani. Nu aș putea să am altă meserie.
Care sunt cele mai importante sfaturi pe care i le-ai transmite unui copil?
Să fie sănătos, să aibă grijă de el, să învețe, să nu se antureze cu oricine, iar în caz de întâmpină vreo problemă sa vorbească despre asta cu cine trebuie.
Autoarea, Georgiana Vatală are 19 ani, iar pasiunile ei sunt dansul și actoria. Este implicată în activități creative încă de la 10 ani. A început la Policy Center for Roma and Miniorities, a continuat cu trupa de dans Born for Trouble, apoi PlayHood și Star Chaya. A participat la Sistem pe Ferentari 3 ani la rând. La fel și la Teatru Forum. Acum este studentă în anul I la Universitatea București, profilul Științele informării și Documentării. Deși aceasta este o facultate bună, în viitor ar vrea să facă și Facultatea de Psihologie și/sau Pedagogie. Asemenea mamei sale iubește să lucreze cu oamenii și copiii, să ajute și să facă bine.
Declarațiile din interviu nu reprezintă în mod necesar poziţia Fundației Amfiteatru sau a partenerilor din proiect. Acestea reprezintă strict opinia celor intervievați.
***
Adolescenți și tineri creativi, care au crescut în cartierul bucureștean Ferentari, scriu articole despre cultura romă în cadrul proiectului “Avdives, khetanes” (trad. „Astăzi, împreună”), derulat de Fundația Amfiteatru. Aceștia beneficiază de îndrumare editorială specializată. „Avdives, khetanes” are ca scop consolidarea creșterii incluziunii și dezvoltarea premiselor pentru o calitate mai bună a vieții pentru copii de etnie romă din comuna Belin, județul Covasna și zona urbană marginalizată Ferentari (sector 5, București).