Fundația Amfiteatru, împreună cu partenerii săi, Primăria Sector 5 și Asociația de Dezvoltare Comunitară Belin, au prezentat rezultatele intermediare după primul an de implementare a activităților din cadrul proiectului „Avdives, Khetanes” (în traducere „Astăzi, împreună”). Creșterea sustenabilă a calității vieții comunităților de romi, ce contribuie la creșterea incluziunii și abilitarea romilor din două zone marginalizate ale României – comuna Belin, jud. Covasna, și cartierul Ferentari, București -, reprezintă obiectivul principal al proiectului.
Am 19 ani. Pasiunile mele sunt dansul și actoria. Sunt anul I la Universitatea București, la profilul Științele informării și Documentării. Deși este o facultate bună, nu simt că aceasta este chemarea mea și în viitor planific să încep facultatea de psihologie și/sau pedagogie.
Alexia este o tânără de 17 ani care s-a implicat în proiectul „Avdives, khetanes” din pasiune pentru artă, socializare și cunoaștere. De câte ori are ocazia, ea participă la workshop-uri care o ajută să scape de inhibiții și să-și dezvolte calitățile.
Geno nu a avut o viață foarte liniștită. Se consideră „un copil zvăpăiat” doar pentru că această viață a fost cea care l-a obligat, pentru că nu este deloc ușor să crești singur într-un centru de plasament. Față de alți copii, însă, Geno se simte norocos: „Dumnezeu a avut grijă să mă înzestreze cu daruri ca eu să îmi pot da un curs frumos vieții”. Așa a scăpat Geno de multe necazuri și probleme, așa a refuzat influențele nocive ale cartierului și așa a reușit, după cum spune chiar el, să se salveze.
„Pentru mine, liceul a fost și va rămâne cea mai frumoasă experiență, una care continuă alături de trupa PlayHood”—Un autoportret realizat de Miki, stăpânul sunetelor…
M-am implicat în acest proiect pentru că are ca temă cultura romă. Un subiect care, de multe persoane este tratat cu indiferență sau cu discriminare pe baza clasei sociale.
Cunoașterea în cultura tradițională romă este transmisă oral și asociată, de regulă, cu înțelepciunea bătrânilor. Ei sunt cei care își amintesc obiceiurile, tradițiile și legendele…
„KATHE, AKANA! are un mesaj social clar de educație, de conștientizare și întărire a unei identități pozitive, iar această diversitate culturală despre și mai ales cu romi, lucrează pentru o armonizare în interior, pentru comunitatea romă, cât și în exterior, pentru populația majoritară ne-romă”, spunea anul trecut Alex Fifea, fondatorul primului festival internațional de teatru rom din România. Alex și-a descoperit pasiunea pentru actorie în ultimul an de liceu, prin intermediul Teatrului Studențesc Podul, condus de regizorul Cătălin Naum. La absolvirea UNATC-ului, tânărul actor a refuzat, însă, propunerile de colaborare cu teatre de stat și a ales libertatea totală pe care ți-o dă statutul de actor independent. A ales drumul mai greu, cum se spune, pentru că i s-a părut mai important să poată vorbi și juca despre aspectele mai puțin plăcute ale societății. Acum, la mai bine de un deceniu de la primii săi pași în teatru, Alex Fifea a devenit una din principalele voci ale scenei independente din România. Festivalul de teatru rom KATHE, AKANA! este cu siguranță o confirmare a acelei profesiuni de credință:
Eugen Raportoru a ajuns în punctul în care opera sa vorbește de la sine. Invitat la Bienala de la Veneția din acest an ca să reprezinte Institutul European de Artă și Cultură a Romilor, Eugen Raportoru își confirmă statutul de simbol în artă al acestei etnii. Viața lui nu a fost deloc ușoară și a cunoscut o consacrare târzie, dar faptul că a reușit, în pofida tuturor adversităților, îi demonstrează potențialul de a deveni un model pentru tinerii romi aspiranți. La fel cum fusese și maestrul Ion Brodeală pentru tânărul Eugen, într-o perioadă în care cariera strălucitoare de azi nici măcar nu se putea întrezări…
Vreme de secole, muzica a fost singurul mod în care populațiile roma și-au dus mai departe cultura, tradițiile, limba și chiar miturile. După prăbușirea comunismului, lumea a avut brusc acces la o mare varietate de muzică provenită din această cultură. La începutul anilor ’90, romii balcanici au început să apară în filmele unor regizori iugoslavi și francezi (Emir Kusturica, Tony Gatlif), în vreme ce lumea occidentală le îmbrățișa, din ce în ce mai tare, coloratele stiluri muzicale.