Am 19 ani. Pasiunile mele sunt dansul și actoria. Sunt anul I la Universitatea București, la profilul Științele informării și Documentării. Deși este o facultate bună, nu simt că aceasta este chemarea mea și în viitor planific să încep facultatea de psihologie și/sau pedagogie.
Alexia este o tânără de 17 ani care s-a implicat în proiectul „Avdives, khetanes” din pasiune pentru artă, socializare și cunoaștere. De câte ori are ocazia, ea participă la workshop-uri care o ajută să scape de inhibiții și să-și dezvolte calitățile.
Geno nu a avut o viață foarte liniștită. Se consideră „un copil zvăpăiat” doar pentru că această viață a fost cea care l-a obligat, pentru că nu este deloc ușor să crești singur într-un centru de plasament. Față de alți copii, însă, Geno se simte norocos: „Dumnezeu a avut grijă să mă înzestreze cu daruri ca eu să îmi pot da un curs frumos vieții”. Așa a scăpat Geno de multe necazuri și probleme, așa a refuzat influențele nocive ale cartierului și așa a reușit, după cum spune chiar el, să se salveze.
M-am implicat în acest proiect pentru că are ca temă cultura romă. Un subiect care, de multe persoane este tratat cu indiferență sau cu discriminare pe baza clasei sociale.
E sâmbătă, într-un început friguros de octombrie, iar prin geamul de la bucătărie, observ oameni trecând zgribuliți pe stradă. Vremea neprietenoasă te invită parcă să rămâi în casă. Astăzi, mama face 49 de ani. Este prima oară când putem să aniversăm ziua de naștere a cuiva în liniște.
Toto, pe numele său real Horvath Ilie Nicușor Gabriel Robert, este un tânăr artist de 22 de ani care a crescut în Ferentari. De mic s-a descurcat singur, rămas să crească și să se descurce fără părinți, alături de cele două surori mai mari (tot minore). Nu a beneficiat de încurajările de care orice copil ar avea nevoie pentru a căpăta încredere.
La mama mă inspiră multe lucruri, însă ce mă uimește de fiecare dată la ea este felul cum se descurcă în viață în pofida greutăților.
Nicoleta Vișan este una dintre cele mai puternice femei pe care le-am cunoscut în viața mea. Este o femeie care a fost evacuată din propria casă, a fost implicată în politică, a scris o carte și nu ezită niciodată să ajute persoanele din comunitatea ei sau persoanele care se confruntă cu evacuarea.
Gunoiul este una dintre cele mai mari probleme din Ferentari. Eșecul ridicării gunoiului are multe consecințe: afectează sănătatea locatarilor, atrage mizerie, șobolani și, bineînțeles, încă un stereotip pentru cartierul Ferentari. Locuitorii s-au obișnuit cu ideea că nimeni nu ia atitudine și atunci aruncă gunoiul direct pe geam. Nu știm pentru cât timp, pentru că, în curând, „gunoiul va ajunge până la etajul 4”. Am abordat acest subiect cu câțiva tineri care locuiesc în Ferentari și mi-au spus că ei și-ar dori un cartier frumos, curat și amenajat cu pubele, dar acest lucru nu ține doar de ei. E drept că mai sunt și alții cărora le este mult mai „ușor” să arunce gunoiul direct pe geam.
Neluțu Petrache este un muzicant afirmat, care și-a construit cariera cu multă pasiune și trudă. A început să cânte de la vârsta de 9 ani, atunci când mama sa îi cumpăra prima chitară. La 18 ani avea și primul său concert „oficial”, după cum îi place să spună. Deși înzestrat de la natură cu o voce deosebită, Neluțu și-a dat devreme seama că pentru a fi perceput ca muzicant așa cum își dorea el, e nevoie de multă muncă și sacrificii. Și că succesul rapid este unul efemer, mai mult o întâmplare.